Viena: Doar noi și Mos Crăciun

 

Știu că este prea devreme să vorbim despre iarnă, brrrr… în weekend au fost 27 de grade și am reușit să mai fur câteva raze de soare pe o terasa, un pahar de vin și-o carte bună.

Însă m-am  gândit să vă povestesc experiența mea legată de Viena din iarna lui 2015.  Cu rezervări facute din timp, cu închiriat masină, cumpărat haine de iarnă, aaaaaa!!! O sumedenie de pregătiri de care mă apucasem cam tot în această perioadă.

În grupul meu de prieteni parlamentam între Crăciun în Maramu’ sau Crăciun la Viena. Orașul străbătut de Dunăre a devenit un “to do” pe lista tuturor pasionaților de vacanțe sau city break -uri, dar tot sper să bifez cât mai repede și prima opțiune. Să am parte de niște cârnați proaspeți, o tochitură bună și o tuică fiartă la tradiționalul ignat. Să revenim.

Viena a ieșit câștigătoare, așa că pe 24 decembrie, iată-ne! Nouă inși, o mașină minivan și 1065 km ce ne așteptau să-i luăm la rând. Nu prea sunt adepta călătoritului cu mașina pe un drum atât de lung, însă când ai prietenii aproape nimic nu mai contează. S-au făcut tot felul de glume pe drum, cum poate o să ne întâlnim pe drum cu Moș Crăciun și îl jefuim. Nu s-a întâmplat.

Am ajuns la destinație pe la 9:00 dimineața, fix în ziua Crăciunului. Un pic cam șifonați după un asemenea drum ce-i drept, însa ne-a montat repede o cafea de la Mc :)). (știți voi, vestitul lanț de restaurante cu mâncare sănătoasă).

Ne-am cazat la Mozart Hotel aruncând bagajele pe pat, iar după am pornit avizi să cunoaștem capitala Valsului Vienez. Aveam la dispoziție 3 zile să vizităm cât mai mult și  nu știam de unde să începem.

Unul dintre prieteni auzise “de nu știu ce turn” și ne spunea că este foarte aproape de hotel și să dăm o fugă. Eram obosiți după aproape 12 ore de drum, era frig si umezeala plutea în aer, singurele atracții turistice pentru mine în acel moment erau camera de hotel, un duș fierbinte și un ceai. Am renunțat la gândurile mele și am plecat cu grupul.

Acea plimabre care se promitea să fie una scurtă s-a încheiat cam după  5 km de mers pe jos, dar cel puțin a meritat finalul.

Donauturm sau Turnul Dunării  înalt de 252m, simbol architectonic al orașului ce ascunde și un lucru fascinant. Un restaurant panoramic rotativ și  fistichiu unde pentru a ajunge în vârf te costă 7,5 Euro, iar ca să bagi ceva în gură trebuie să te scormonești în buzunarele personale, ale prietenilor și să vinzi mașina pe care ai închiriat-o din România, plus ai nevoie de rezervare. Noi, înfofoliți de iarnă, nu prea ne încadram în acel peisaj unde toată lumea era aranjată la patru ace. Am nimerit într-o zi nu prea însorită, așa că nu am putut avea o priveliște prea clară asupra orașului, însă  ne-a bucurat vizita.

 

Stephanplatz

De departe și cu trei de da din partea juriului, sărind peste etapele următoare direct în finală, Stephanplatz este inima orașului. Pe celebra strada Maria Hilfer Strasse găsești să cumperi de la ac la tanc. Nu degeaba e „zona crepusculară” a amatorilor de shopping. Beculețele, vinul fiert cu scorțișoară și turtă dulce reprezintă de departe „Triada Nucleară” a Vienei. Dacă pleci cu gândul că nu o să bei și nu o să mănânci… te anunț de pe-acum că o să pierzi războiul cu poftele.

Am fost dată pe spate de faptul că mai la tot pasul erau actori care vindeau bilete pentru teatrele și operele din Viena, pentru toate buzunarele. Inopinant, am ajuns la o seară de operă cu bani puțini și nici nu a fost dress code. M-am declarat fericită. Nici prin cap nu îmi trecuse să pun ceva mai elegant in bagaj.

20151225_134107

 

Ziua 2

Nu dau vina pe sistem, dar până la vreo douazeci și ceva de ani nu am reușit să călătoresc cum fac adolescenții normali în ziua de azi. Dar am aflat că Hopp On Hopp Off e cea mai tare variantă să faci un tur de oraș. Pe principiul celui „mai mic” lanț de magazine din București, ieftin și bun. Îl cumperi acum și ai 24 de ore la dispoziție să te plimbi. Urci când vrei, cobori când vrei. (p.s. Nu ai voie să rămâi peste noapte). Noi am făcut turul complet cu autobuzul și am vizitat doar cele mai importante puncte de atracție:

Prima oprire: Prater

Mi-aș fi dorit să stau o zi întreagă în acest parc de distracții uriaș, însă timpul limitat nu îți permite să te dai în toate drăcoveniile.

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

22052441_1420632091383618_1941961459_n

 

#2. Praterturm.De mică am avut frică de leagănele care te ridicau și te învârteau atât de tare încât riscai să dai înapoi vata de zahar mâncată mai devreme. Culmea, aici mi-a plăcut cel mai mult, iar dacă nu era o coadă imensă de așteptare m-aș fi dat în “leagănul imens” pană la închiderea parcului. Nu mai conta nici frigul, nici inalțimea, nici frica, toate au dispărut când lanțurile au început să se rotească și să se ridice. Aici rămâi fară grai, pentru că priveliștea e de nedescris.

 

 

 

 

 

Tot în copilarie mergeam în “Casa Groazei” în “ Orașelul Copiilor”(aviz bucureștenilor). Să ridice mâna cine a mers acolo măcar o dată! Plimbându-ne prin parc am găsit și aici o casă a groazei și evident că am tras-o de mână pe Raluca (prietena mea din clasa a X a) și am ocupat două scaune. Efectele și decorul erau atât de reale! Deși te aștepți ca la orice cotitură să fii speriat, tot ești luat prin surprindere. Spre final primești o sperietură care aproape te ridică din scaun. Fix atunci, o cameră pitită îți face o poză cu tine în toată splendoarea în momentul sperieturii.

 

 

 

ZIUA 3

Muzeul de ceară Madame Tussaud

Până atunci numai vizitasem un astfel de muzeu așa că era un “must”. Am făcut sute de poze și am ajuns să îi întâlnesc personal pe: Mozart, Beethoven, Albert Einstein,  Arnold Sch, Pirntesa Sissi, Brad Pitt, Madona, Barak Obama, Marilyn Monroe si muulți muulți alți.
Vizita la Prater s-a încheiat cu un lichior de ouă admirând Roata Mare Vieneza, În care nu ne-am mai urcat dar am promis că o vom încerca data viitoare.

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Next Stop: Palatul Schombrun

Aici ne-a întâmpinat un mare târg de Crăciun, eram așa de entuziasmată să trec pe la fiecare în parte și să încep să iau cadouri celor apropiați și credeți-mă aveți de unde alege. Era în plan să vizităm  palatul dar nu prea ne mai rămânea timp să vizităm și restul zonei, biletul este aproximativ 9 EUR.

Am afla că în anotimpurile mai prietenoase grădinile palatului sunt pline de trandafiri, mi-a parut rău, sincer, că nu am avut ocazia să mă bucur de ele la potențialul lor maxim, dar aici am promis ca voi reveni. Iar data viitoare îmi voi rezerva o zi întreagă pentru Schombrun pentru că nu am ajuns să văd îndeaproape nici Gloriette care se vedea maiestoasă sus pe deal. Aici chiar am și auzit un ghid care povestea mulțimii faptul că împărătesei Maria Teresa îi plăcea să meargă la Gloriette să admire de la înalțime Viena. Însă, pentru că se spunea că ar fi fost foarte grasă, săracii servitori, aproximativ 6 la număr, trebuiau să o care pe o lectică( un fel de scaun sau pat) până acolo și înapoi. În concluzie, pentru Palatul Schombrun, este nevoie de aproape o zi întreagă să îl parcurgeți pe tot. Locul mustește de istorie și de un aer boem și nu trebuie ratat.

“Gard în gard” cu Palatul Schombrun am gasit și Grădina Zoologică, pe care toți doream să o vizităm. La fel, pentru că eram un grup mare am reușit să primim un discount pentru biletele de intrare așa ca în loc de 24 EUR/persoană noi am avut tariful de 17 euro. Chiar și aici locul este plin de istorie, vă voi spune doar că a fost prima grădină zoologică din lume, fondată de împăratul Joseph II. Spațiul este foarte mare și foarte bine gândit, la intrare veți găsi o hartă care vă va ajuta foarte mult să vă ghidați pe perioada vizitei. Eu una am fost de-a dreptul uimită, a fost prima dată când am vizitat o altă grădină zoo decât cea din București. Fiecare animal avea habitatul lui natural și spațiu mare să se desfășoare. De exemplu o parte a grădinei zoologice, este pe un deal, în pădure unde totul a fost îngrădit și amenajat încât o haită de lupi albi să “zburde” liberi, lucru care m-a înfricoșat dar în același timp am ramas din nou uimită.

Hopp on Hopp Off urmatoare oprire : Hundertwasserhous

În traducere înseamnă “casa în 100 de ape”, nu mă prea pricep la arhitectură însă era o clădire atipică a tot ceea ce gasești în Viena, multă culoare, forme ciudate, podele ondulate și mulți turiști care se înghesuie să facă câte o poză. Din păcate a trebuit să o admirăm decât din exterior, din curtea interioară.

După atâta plimbare, seara ne-am întors în Stephansplatz lihniți de foame. Am ales la întâmplare un restaurant unde la parter se dansa iar sus puteai să mănânci liniștit. M-am asigurat că au în meniu vestitul snitzel vienez pentru că eram curioasă ce gust va avea. Nu pot să spun că m-a dat pe spate dar când comanda a venit, bucata de snitzel era imensă, dabea am putut să mănânc jumătate. Așa că dacă drumurile voastre duc la Viena, vă pot asigura că din acel preparat mâncau două persoane.

Ultima seară ne-am rezervat-o pentru a merge la operă. Ne-am bucurat că ne-am lăsat convinși de acei actori din piața centrală, pentru a cumpăra bilete. Seara la opera chiar a completat frumos și a “pus punctul pe i” pentru toată mini vacanța noastră. Am avut locuri la lojă și timp de o oră am fost martorii unui spectacol complex cu muzică și balet în stil vienez.

Per total Crăciunul la Viena a fost o alegere inspirată, nu am gasit zăpadă sau prea multe decorațiuni specifice perioadei însă în aer domnea miros de sărbătoare în permanență. Din păcate a fost scurtă vacanța noastră și a trebuit să vizităm totul pe repede înainte.

Aici am ajuns la concluzia că nu prea „îmi plac” city-break-urile pentru că ești mereu grăbit să vezi cât mai multe locuri, să tai de pe lista imaginară obiectivele dorite, și nu apuci să te bucuri pe deplin de fiecare moment. Propun ca un city break să dureze minim 7 zile.. see you next time !

D.& A.

Reclame

Zakynthos ♥ Mai venim ♥

Miros de mare, nisip si cremă de plajă. Doar asta am în minte când se apropie vacanța de vară! În schimb Daniel își face planul de bătaie să apuce să mănânce cât mai mulți creveți, bine, fie, mă încadrez și eu aici! Pe drum exersăm toate cuvintele pe care le cunoaștem în limba lui Homer: kalimera, efcharisto, sagapo și suntem gata!

palaria

 

Însa adevarata frumusețe a insulei este atunci când începi să te aventurezi și să explorezi dealungul Mării lui ″Ionică″! Mici golfulețe cu plaje sălbatice, toate de un albastru ireal numai bune pentru snorkelling, selfie-uri, plajă și o carte bună. În orice colț al Greciei dacă te duci nu ai cum să poposești doar într-un singur loc. Așadar în fiecare zi puneam câte un strat nou de bronz de pe o plajă diferită, Dafni Beach, Banana Beach Gerakas Beach și Porto Vromi nu aveți cum să le ratați. Sunt perfecte pentru o plajă linistita!

fete vapor

La „pièce de résistance” a fost plimbarea cu vaporașul, unde am înconjurat toată insula. Nu aveți cum să ratați aceste plimbări mai ales când toată lumea te oprește cu fel și fel de oferte numai, numai să cumperi biletele de la ei. Noi am fost un grup destul de mare și am negociat la sânge!Ne este puțin greu să vă descriem cât de ireală a fost experiența.

 

Plaja Navagio      

Navagio rulz!! E poza aia șmechera care apare peste tot când cauți locații exotice pentru următoarea vacanță. Vestea bună este că totul arată așa și în realitate, iar partea mai puțin bună este ca dacă mergi cu astfel de vaporașe ai fix 45 de minute pentru a te sătura de priveliște și de a umple memoria telefonului cu zeci de duble. Toată escapada cu vaporașul ține jumatate de zi unde veti avea mai multe opriri.

thumb_IMG_3849_1024 (1)

Plaja Navagio am văzut-o și în altă ipostază. De sus. A doua zi am făcut turului insulei cu mașina și ne-am oprit în vârf de creastă pentru a o admira.
Drumul este destul de lung, dar merită. Pentru că atunci când ajungi sus este un bătrânel care te așteaptă cu vin, ulei de măsline pe pâine și MIERE DE PORTOCALE. Să cumperi, evident. Oportunitate pentru suveniruri!

 

Insula Marathonissi

i testoaselor

”Carretta, carreta “    (veți înțelege după ce veniți de acolo). Este strigătul care anunță plecarea pe insula Țestoaselor, Marathonissi. Se ajunge doar cu vaporul și nu ai voie să te plimbi pe ea în voie. Este rezervația naturală a țestoaselor.

thumb_IMG_3963_1024

Stațiunea Laganas

Laganas a.k.a Centrul Vechi al insulei. Noi am fost direcționați de către agenție catre o zonă “pentru tineri”. Când nu prea sții nimic despre noua locație faci ce zice expertul (lucru pentru care ne-am și apucat de povestit p’aici). Întradevar erau mulți tineri însa era ca și când ai locui toată vacanța pe Lipscani, draguț pentru o noapte dar ajunge. Pe zi, acestă stațiune arată cam ca la noi.Cu siguranță veți pune pe listă și Insula Cameo, aflată tot în zona Laganas, deși riscați sa fiți puțin dezamagiți. Este mult prea aglomerată iar asta face sa îi piară aerul virgin! În cealaltă direcție recomandăm sțiunea Tsilivi este mai potrivită pentru cei care vin cu familia.

Portul Zante

Dacă vreți să fiți puțin romantici, noi am ales să ne plimbăm puțin prin Zante. Merge perfect de o plimbare de seară prin port. De altfel dacă străbatețți puțin zona veți găsi un drum care urcă pentru o zonă de Belvedere.

Am facut plajă, snorkelling, de mâncat am mâncat peste tot bine, ne-am plimbat cu atv -ul, cu vaporașul. Ce ne putem dori mai mult de la o vacanță!?

Propun să facem o chetă toți iubitorii plajelor grecești pentru cumpărarea unei case pe malul mării, facem cu rândul. Numai să nu iasă cu certuri.

p.s.  Menționăm ca în 7 zile nu am reușit să vedem tot ce era de văzut! Clar mai venim!
Pe data viitoare!

Această prezentare necesită JavaScript.

D. și A.

La cafea cu priveliștea

10437768_587295098050659_2542757918159889528_n

Care ar fi șansele ca într-o vacanță de 7 zile cu prietenii să nu simți nevoia să ai un moment de singurătate? Unul, nu zece! Eu una, în anumite cazuri, asta îmi doresc. Să mă duc unde văd cu ochii și mă pierd de gașcă. Dar acest lucru mi-a venit în minte abia după ce am fost martoră la cea mai bună replică auzită de urechile mele.

Totul a pornit în mirobolanta Grecie, pe plajele insulei Zakyntos. Am urcat pe dealuri, am coborât, am luat plajele la rând, terase, taverne, totul se desfășura la foc automat. Toate acestea până când un amic care a mocnit ore-n șir a răbufnit:

„Îmi bag picioarele, eu îmi iau concediu de la concediu!”

Asta a și făcut în momentul în care s-a făcut liniște…

S-a debarasat de restul grupului, și-a închiriat un scuter și și-a văzut de drum. M-am pus în pielea lui timp de câteva secunde și, prin exercitiul imaginar, mi-am dat seama că pentru el acel moment reprezenta apogeul vacanței.

El a văzut lucruri pe care noi – restul – nu le-am văzut, a avut liniște, și-a făcut poze unde a vrut, s-a oprit unde și-a dorit și așa mai departe.

Tind să cred că aceste momente vor fi prezente și în viața mea. Am promis că o să spun dacă vreodată o să-mi doresc „Concediu de la concediu.” Replica a rămas în mintea mea și o s-o folosesc. De ce să am în vacanță un mediu similar cu cel de la serviciu, cu ședințe, certuri, penalizări, întârzieri, urlete? Nu, multumesc!

De ce să petrec și vacanța în același ritm? De ce să fac un lucru pe care nu vreau să îl fac? De ce să stau cu oameni când eu îmi doresc să fiu singură? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care o să le reiau când o sa plec în vacanță cu prietenii. Și cu siguranță o să-mi și răspund la ele.

Vă doresc un concediu de la concediu plăcut! 🙂

A.