Castelul Cantacuzino: Oameni normali în grădină boierească

De unde am aflat că îmi place să mă bucur de fericirea altora? Mi-a arătat Andreea într-o dimineață, nu de mult, când voia să iasă din casă cu orice preț. ( episodul 2)

Am plecat într-o dimineață spre Bușteni, la Castelul Cantacuzino. Din partea ei au fost aceleași cerințe pe care le-a avut și când am plecat la mare. „Scoate-mă din casă, du-mă, plimbă-mă, hrănește-mă…” Ș.a.m.d. Dacă nu știți despre ce vorbesc vă recomand să citiți articolul despre „Cum am ajuns la mare cu 42 de lei?” . De data aceasta am respirat ușurat pentru că tocmai ce îmi intrase salariul și nici nu am folosit BlaBlaCar.ro ca să îmi scot „pârleala”. Eram liniștit.

Când ne-am urcat în mașină, creierul meu pleca cu gândul la cozile interminabile de pe DN1, la soarele ce avea să încingă mașina aproape de punctul de fierbere pentru că nu mergea aerul condiționat și, cireașa de pe tort, la nervii acumulați într-o zi de weekend. Să fiu sincer, nu a fost așa. Am petrecut vreo oră și cincisprezece minute pe drum, vremea caniculară a rămas la București și nici bine ce am parcat că pe fața Andreei se citea un zâmbet specific pe care numai eu pot să îl văd. Atunci am zâmbit și eu pentru prima dată, primul meu rânjet din ziua respectivă. Starea mea se schimbase complet din acel moment. Simțeam o undă de bucurie atunci când ea schița urme de fericire.

Terasa Restaurantului „Canta Cuisine” – nume genial!

20170429_183312-01

A savurat un cafe frappe, a privit orașul și a zâmbit. Eu am cerut o cafea fără zahăr și orice clipă care trecea alături de ea făcea cafeaua să devină din ce în ce mai dulce.

Grădina castelului

Apoi am dus-o la leagănele din dreapta castelului. Tot aici este și locul în care am negociat dacă să împărțim un desert la doi sau comandăm câte unul pentru fiecare. I-am făcut un milion de poze pe leagăn, ne-am hlizit și ziua a trecut fără să ne dăm seama. Am realizat că atunci când vreau să fiu fericit, trebuie să o fac pe ea fericită prima dată.

20170429_192256(2)-01

Fericire zace în lucrurile mărunte

Am mai învățat că locul a contribuit mult la toată aventura noastră de-o zi. Castelul Cantacuzino se află pe lista locurilor, unde, preț de câteva clipe, am capacitatea să mă rup de viața reală și să-mi imaginez acele vremuri în care familia boierească își ducea partidele de cărți cu prieteni de tepa lor. Nu trebuie să ajungi la el doar însoțit, nu trebuie să mergi neapărat cu mașina sau să iei prânzul pe terasa restaurantului. Poți să te rupi de viața citadină în orice fel dorești. Recomandat ar fi să o faci. Vizita la castel poate fi făcută într-un „city break” de-o zi.

Pe curând!